De câțiva ani încoace, este un trend, o isterie aș putea să o numesc cu “hai să devenim vegani”. Mulți nu cunosc bine conceptul, nu se documentează înainte și nu sunt deloc pregătiți. Am să vorbesc puțin și din experiența mea pentru că am avut de-a face cu o perioadă în care am fost nevoită să fiu vegetariană.

Modul în care ajungem să trăim, să ne mișcăm și să ne alimentăm este indicat să ne reprezinte, să fie un mod de viață. Modul de viață ne definește, face parte din noi și vine firesc. Nu te numești vegan/vegetarian când mănânci salată și te gândești la o friptură sau te gândești că abia aștepți să dispară verdețurile de pe piață să te bagi puțin în sarmale, shaorma și altele.

   De regulă în spatele oricărui om vegan, ovo-lacto-vegetarian sau a unor diete exagerate, stă o traumă care te trezește oarecum la realitate și îți schimbă instant chimia din creier și corp. Trauma pierderii cuiva drag dintr-o boală necruțătoare, mila compulsivă pentru animalele de larg consum, o amintre neplăcută asociată cu un anumită proteină animală pe care persoana respectivă nu dorește și nu simte că o poate digera ( în cazul meu cașul de vacă dintr-o plăcintă eșuată cu mărar).

  De asemenea sunt zeci și sute de studii precum că alimentele crude de origine vegetală sunt cele care mențin tinerețea,  dau energie și echilibru organismului uman și atunci multă lume care nu este „fan” brânză, carne și alte alea, simte că le poate elimina cu ușurință.

Tot felul de vedete recomandă evitarea oricărui produs alimentar de origine animală împreună cu zahărul rafinat și chiar mierea de albine.

    O fac arătând cum sunt chinuite animalele, cum industria asta distruge planeta, cum iepurașii sunt de mângâiat și nu de păpat sau ce drăguți sunt mieluții. Uitându-ne la poze, au dreptate, pe de altă parte , rasa umană are in ADN instinctul de vânător și cunoaște și percepe produsele de origine animală ca fiind hrană și din păcate nu poate nimeni contrazice asta oricât s-ar chinui. Ideile precedente sunt puncte forte pe care orice vegan ți le aruncă în față și e capabil să vină cu exemple nesfârșite când vrei să-l contrazici.

Nu condamn de niciun fel persoanele vegetariene/vegane și care și-au însușit stilul acesta de viață. Pentru unii, demersul acesta are și o latură etică pe care și-o asumă în totalitate. Ce doresc eu să subliniez este faptul că nu e pentru toată lumea, pentru că o alimentație de acest tip incorect urmată, poate fi un factor de risc pentru sănătate.

   Niciun mod de a ne alimenta nu garantează reușite, nu este corect sau greșit, este doar cel cu care TU te potrivești cel mai bine conform problemelor, sensibilităților organismului tău și standardelor tale. Cum spuneam și mai sus, dacă este să vină firesc, go for it ! dacă e să devină o frustrare, atunci e un chin și în timp epuizarea psihică va fi urât de gestionat iar corpul va simți asta și va crea tot soiul de deficite.

Organismul învățat cu alimente de origine animală, are nevoie de timp și răbdare pentru adaptarea la alimente vegane, mai precis câteva luni de zile. Nu vor fi rezultate imediate, e posibil să existe chiar unele probleme și atunci trebuie mai întâi să-ți faci un background check pentru a vedea cu ce probleme intri în stilul acesta de viață.  

  Experiența mea a fost ciudată tare. După ani de zile de chin cu obezitate morbidă, alimentație haotică și zeci de diete care mi-au creeat un fond anemic și dezechilibre de tot felul, de vitamine, hormonale, de minerale, o hernie hiatală cu reflux gastric foarte agresiv, am decis sa verific puțin harta intoleranțelor deoarece nu mă mai simțeam deloc happy dupa lactate, în special după laptele de vacă.

   Testele mele de alergie au dezvăluit mai multe decât mă așteptam și a trebuit sa ma conformez rezultatului : să renunț timp de minim șase luni de zile la lactate, gluten, zahăr rafinat și proteine animale de larg consum, injectate și pline de toxine și să le reintroduc apoi prin rotație ( sistem despre care vom discuta cu altă ocazie).

   Norocul meu a fost că în ultimii  trei ani am beneficiat de o alimentație bine organizată, cu mese mici și dese la ore fixe. Renunțasem deja la laptele de vacă din proprie inițiativă și consumam doar lapte vegetarian ( atenție fără soia, care pe fondul meu este oricum interzisă dar nici voua nu v-o recomand) și m-am bătut cu pumnul în piept că pot. Am putut eu cât am putut și recunosc, mă simțeam grozav la început, însă fondul meu anemic a început să bată cu pumnul în masă și cu cât trecea timpul, cu atât începeam să pierd: energie, să am tot felul de probleme și sensibilități pe sistem nervos, am început sa uit ( cu șase ani de drept, zeci de cursuri și seminarii și o memorie de elefant, uitam cum o cheama pe vecina, sau ce act am în lucru în decurs de câteva ore), a scăzut deci randamentul intelectual, mă confruntam cu  somnolență crescută, probleme de vedere, palpitații și o angoasă generală.

Am să dezbat într-un alt articol modul cum mă refac din chestia asta pentru că încă mă recuperez și este un subiect frumos, de interes.

Anemia de Fe și B12, lipsa grăsimilor sănătoase = insucces pe toată linia !

Un organism sensibil, slăbit sau bolnav poate avea necesităţi nutriţionale diferite de unul sănătos. A ne gândi la veganism ca la vindecarea tuturor bolilor și problemelor grave de sănătate este cea mai eronată concepție. Nu vei consuma tofu și quinoa după ani și ani de carne.

  Influența unor guru spirituali sau a unor medici sau cercetători sau etc. poate fi panaceu universal pe moment. Sunt lucruri care au mers la ei pentru că le-au asimilat și integrat ca făcând parte din ei. Din păcate nu am fost una din acele persoane. Ego-ul meu suspina la fiecare bucățică de ceva pe care nu-l puteam consuma, îmi tremura maxilarul și simțeam că mă prăbușesc dacă nu manânc o proteină să nu mai spun că uneori nu ajungeam la frigider pentru că mă simțeam lipsită de puteri.

   Am văzut și eu emisiuni cu persoane vindecate miraculos prin cure de sucuri de legume, sau cu germeni și etc. Nu este o soluție să ne îmbolnăvim pentru a deveni vegani. Cine simte că poate, o poate face fără niciun regret, în cazul meu și dacă vă regăsiți în aceeași situație, rezoluția este una nefericită.

   Știam că e foarte greu să-ți iei nutrienții doar din legume, semințe, fructe pentru că pentru asta trebuie să mănânci mult și bine din ele. Stilul meu de viață pentru slăbit și menținere, mi-a impus 5-6 mese pe zi la ore fixecântărite temeinic. Nu reușesc de niciun fel din aproape 200 de grame de alimente pe o masă, să mănânc un tir de ciuperci sau quinoa, chia sau drojdie să îmi asigure B-urile, sau nu vă mai explic senzațiile de după alimentele bogate în Fier gen spanac, ficat, din care abia iau căteva guri și simt că explodez, acestea fiind foarte sățioase.

 Cu vitamina B12 e complicată treaba, deoarece se găsește doar în produse de origine animală și-n cele vegane îmbogățite cu B12, dar e discutabilă „îmbogățirea” asta și e nevoie de suplimentare sănătoasă. Eu am pornit cu B-urile pe picior greșit de multă vreme și am nevoie de suplimente  să rezolv lipsurile și apoi să mențin schimbările, ceea ce este greu fără ajutorul proteinelor animale.

Adăugăm calciul, zincul, fierul și lista problemelor crește. Unii aminoacizi nu se găsesc în cele mai multe plante și până la urmă animalele care consumă carne bat la orice oră în inteligență animalele care consumă doar plante, există diferențe serioase în creier între specii, spun iarăși cercetările.

   Și acum spun din nou, omul când pleca să vâneze, putea sta cu zilele fără să mănânce, lucru care nu-i convenea de minune. Agricultura a apărut din nevoia de adaptare constantă (unele zone nu aveau mare potențial de vânătoare) și diversificare, dar nu a fost nimic exclusiv, ci complementar.

   Când privim pereții unor grote în care au stat strămoșii noștri, vedem animale pictate, nicidecum cartofi sau grâu. Omul a gravitat în jurul animalelor dintotdeauna, a folosit blănurile să se încălzească, grăsime și alte resurse necesare supraviețuirii. Nu putem să le dăm acum în cap primitivilor, pentru că nu le-a ținut salata și iarba în putere sistemul osos și muscular.

Ce cred că este indicat să mâncăm?

   Cred că moderația este cheia în alimentație, cu un echilibru în toate, cu evitarea alimentelor pline de zahăr, sare, grăsimi nesănătoase și substanțe toxice. Veganismul poate fi practicat, e alegerea fiecăruia, dar am văzut multe persoane vegane care, la o analiză superficială, nu-mi inspirau deloc sănătate, ci lipsă de vlagă iar pe alții care funcționează minunat pe modul acesta. Eu una am simțit pe pielea mea ce înseamnă să mi se spună mereu că sunt palidă, să fiu întrebată dacă îmi este rău sau să tremur în mod continuu.

   Am învățat odată cu pierderea excesului ponderal, să evit excesele, să nu cad în practici radicale, impuse brusc, care pot face mai mult rău decât bine, pentru că oricum mi-am ascultat corpul care și-a selectat natural modul de a se hrăni și încă lucrez la asta.

 Iubesc enorm animalele și natura, dar ca oameni, suntem construiți să le și mâncăm pe unele dintre ele. Că omenirea își bate joc de multe și le crește aiurea pentru a satisface poftele uriașe ale industriei toxice, asta e cu totul altă poveste.

    Trebuie să învățăm să mâncăm echilibrat, să ne mișcăm, să ne curățăm gândurile căci ele sunt sursa bolilor și a incapabilităților noastre. Somnul și odihna sunt importante pentru că stresul creează aciditate în organism, este prezent peste tot și nu îl putem reduce oricum la maxim în lumea în care trăim.

   Dacă vom consuma carne de la păsări crescute la sol și vom învăța ce este moderația vom fi mai sănătoși. O dietă plină de restricții, de chinuri și căutări de produse înlocuitoare și îndoielnice, ne va menține psihicul într-o formă proastă, asta garantez cu mâna pe inimă. Mai mult, trebuie să învățăm să ne respectăm alegerile de viață, fără degete îndreptate punitiv împotriva altora, așa cum am văzut că fac mulți vegani pentru a se impune. Am prieteni vegani/vegetarieni pe care îi admir și cărora le respect modul de viață așa cum o fac și ei, și cred că este o chestiune de bun simț și respect. E ca în religie, nu e un subiect de blamat sau condamnat.

   Aceasta este experiența mea și mi-o asum în totalitate ca și celelalte informații pe care le prezint aici.

Over and out. I am human !

Spre sănătate !